| Petrolul (titeiul brut) este un amestec complex format din cateva sute de compusi, compozitia variind in functie de zona geografica din care este extras. Acest amestec uleios, vascos, inchis la culoare s-a transformat in decursul erelor geologicedin materii organice prin transformari biologice anaerobe catalizate de substante anorganice (silicati) cu care se aflau in contact. Pricipalele componente ale petrolului sunt : hidrocarburile saturate (alcanilineari, izoalcani, cicloalcani) si hidrocarburi aromatice (mononucleare si polinucleare); in cantitati mici petrolul mai contine compusi cu oxigen (acizii naftenici), cu sulf (mercaptani) si compusi cu azot. Unele zacaminte sunt mai bogate in alcani liniari (titeiuri asfaltoase sau naftenice); unele au continut mai mare in hidrocarburi cu masa moleculara mai mica, fractiunile respective avand puncte cu fierbere scazute, altele sunt mai bogate in compusi cu masa moleculara mai mare. |
| Dioxidul de carbon
este un gaz incolor, cu gust acrisor,
solubil în apa. Nu arde si nu întretine arderea. O lumânare
sau un chibrit nu arde într-o atmosfera ce contine peste 10% CO2.
Se gaseste normal în aerul atmosferic, în proportie de 0,3
- 0,7 volume la litru, rezultând din respiratia animalelor si plantelor,
arderi diverse, fermentatia unor materii organice etc. Cantitati mari rezulta
la fermentatia berii si a mustului. Surse naturale sunt gazele vulcanice
si izvoarele carbogazoase. Datorita densitatii sale (d=1.52), se acumuleaza
în locurile joase, constituind o sursa de intoxicatie.
Ingerat sub forma de apa minerala sau artificiala, el nu este toxic, deoarece pe masura ce este absorbit, se si elimina prin plamâni. Intoxicatiile cu CO2 sunt, de obicei, accidentale sau profesionale. Actiunea sa toxica se exercita asupra sistemului nervos si muscular. Toxicitatea începe sa se manifeste de la o concentratie de 0,5 - 2,0 %, când apar primele simptome de dificultate respiratorie,însotite de iritarea si înrosirea pielii si mucoaselor.La 4-6% (70 - 100 mg/l) subiectul prezinta dureri de cap, tiuituri în urechi, palpitatii, ridicarea tensiunii sanguine, excitatie psihica, iar la concentratia de 8-10% se constata insuficienta respiratorie, nu rareori convulsii, pierderea cunostintei, oprirea respiratiei cu cianoza. În sfârsit, concentratia de 12% este imediat mortala (inhibitie cardiaca sau asfixie). Dioxidul de carbon se acumuleaza în sânge Dioxidul de carbon se acumuleaza în sânge fara a se combina cu hemoglobina; un volum de sânge poate sa acumuleze pâna la 1,3 volume CO2, iar 100g de muschi pâna la 50 cm . Tratamentul intoxicatiei consta în scoaterea victimei din atmosfera viciata de aer curat, practicarea respitatiei artificiale si inhalatii de oxigen. Cu precautie, inhalari de amoniac sau nitrit de amil. S-au obtinut bune rezultate cu THAM. Cercetarea gazului nu se face în sânge. În mod obisnuit, se cerceteaza atmosfera în care a avut loc accidentul. Toate procedeele de cercetare sunt bazate pe absorptia CO2 de catre substante alcaline -KOH sau Ba(OH)2, folosind metode de cântarire sau volumetrice. Ca teste biologice, pentru atmosfere continând proportii ridicate de CO2, pot servi pasarile de talie mica (canari, porumbei), care sunt foarte sensibile. |